Îmi cer iertare pentru că nici astăzi nu am știut să fiu așa cum știi Tu că trebuie să fim cu toții dar vreau să Îți mulțumesc pentru că în ciuda nepăsării mele, m-ai trezit. De fiecare dată când mă trezesc bine-dispusă știu că afară e înnorat, pentru că Tu știi că îmi place acest fel de vreme. Știi că iubesc soarele dar prefer norii. Știi că iubesc vara deși m-am născut iarna. Totuși îmi place toamna pentru că fără culorile ei n-ar fi la fel. Îți cer iertare pentru că de fiecare dată când mă ridic din pat fac altceva în loc să stau de vorbă cu Tine. Pe Tine te las mai la urmă pentru că știu că nu te superi și mă iubești oricum. Cumva parcă profit de Tine și mă joc crezând că e “normal” ce fac. Dar nu e… Vreau să mă ierți pentru că am nevoie de iertarea Ta. Mă supăr pe Tine pentru că fiind cel mai bun Prieten al meu mă aștept să nu mă lași să mă consum în deznădejdea mea și atunci când am cel mai mult nevoie de un sprijin și nu e nimeni. Dar Tu mă lași și prin asta îmi dovedești că nu-Ți pasă și că mă abandonezi…și Tu, împreună cu ceilați. Am înțeles totuși că lași să vină peste mine aceste stări pentru că, fără, n-aș putea să văd alinarea și blândețea Ta. Mă lași pentru că vrei să vezi cum reacționez și doar așa știi că pot deveni tare.
Uneori mă simt atât de departe de Cer și simt că poate nu-l voi atinge niciodata din cauza mea. Pentru că n-am știut să trăiesc. Să iubesc. Să mă rog. Să iert. Să Îți mulțumesc. Să Te iubesc. Mi-ai lipsit de multe ori și mi-e dor de Tine. Nu înțeleg multe aici și chiar din Cuvântul Tău. Știu că e o scrisoare de dragoste care Ți-a luat, totuși, ceva timp… Primul lucru pe care vreau să-L fac atunci când Te voi vedea e să Îți dau o îmbrățișare, dar din aia luuungă pentru că meriți. M-ai făcut într-un fel ciudat și de multe ori nu știu să îmi arat dragostea față de ceilalți dar pe Tine, pe Tine Te iubesc mult. Știi cum sunt. Încăpățânată, fragilă, sensibilă. Și dincolo de toate M-ai privit cu ochii umezi pentru că Ți-e milă…
De multe ori stau și mă gândesc cum oameni nu pot să creadă în Tine. E ceva absurd. Dai prea multe semne. Te arăți în orice lucru și în orice fel. Faci, efectiv, minuni. Probabil cred dar sunt supărați pe Tine. Nu știu. Eu vreau ca Tu să te folosești de mine pentru că vreau să fim cât mai mulți acolo, la Tine, și să facem de rușine Răul. Ești minunat. Mi-ai dat multe. Am reușit să adun câteva reușite și astea Ți le-am adus de fiecare dată înaintea Ta pentru că am vrut să Îți fac un cadou. Nu știu când e ziua Ta dar cred că atunci când un om se întoarce la Tine, cu fața spre Tine, sărbătorești și asta Îți mai adaugă un an la infiniții ani pe care Îi ai.
Îmi cer iertare pentru neputința mea și slăbiciunile mele. Iartă-mă pentru că păcătuiesc. Te rog, mai învață-mă… Uneori nici nu îmi vine să mă rog și asta știu că Te întristează așa ca nefericirea mea. Sunt fericită, știi, dar uneori simt că într-un fel sau altul cade lumea peste mine și mă simt frântă. Culmea că Tu vii când mă aștept cel mai puțin și îmi oferi mâna Ta ca să ne ridicăm împreună. Pentru că așa fac doi prieteni buni. Mi-ai dat mereu de mâncare. O pernă. Mai multe haine. Și aș putea zice că m-ai făcut chiar bogată. Mă gândesc totuși la cei care n-au nimic și mă întreb de ce au ajuns așa…Tu ai răspunsurile în palma Ta și nu e nevoie să mi le dai…neapărat. Te iubesc și cu și fără răspunsuri la rugăciuni.
Sunt atât de multe pe care vreau să Ți le zic dar Tu poți sta treaz, eu nu. Mă odihnesc puțin și apoi vorbim iarăși. Te rog să mă încurajezi și să mă ții strânsă de Tine ca să nu plec niciodată de la Tine. Fii refugiul meu la care să alerg când mă simt singură și fără putere. Șterge-mi lacrimile sau plângi împreună cu mine. Fă-mă să răd. Pune-Ți și Tu capul pe pernă. Ai grijă de Tine.
Te iubesc. -Irene
Irene Morosan 