Un gând pentru tine!

Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori căştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înteleagă iubirea. Incheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţa sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Incetează să fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!
Paulo Coelho.

Ochii Lui

Ochii Lui te privesc, blând, cum te împiedici de păcat şi cazi. Nu te loveşte când eşti căzut, ci te sprijină cu mila şi harul Lui şi te ajută să te ridici. Are o îndelungă răbdare cu tine când te clatini şi întotdeauna este credincios să te ierte. Ochii Lui zâmbesc când te văd că doreşti să trăieşti după voia Lui.
În privirea Lui însă se poate citi şi mândrie, atunci când vede că te încrezi în El.
El, mai mult decât oricine, ştie cât de dificil este să stai împotriva curentului!
Dacă alegem deliberat să ascultăm de Dumnezeu, El va cere celei mai îndepărtate stele şi ultimului fir de nisip să ne ajute!
Nişte ochi umezi te privesc. De prea mulţi ani, din ochii cerului, pentru care tu eşti o persoană atât de preţioasă, curg lacrimi de durere din pricina felului în care trăim.

Text preluat din cartea: “Când povestea de dragoste ţi-o scrie Dumnezeu”

Şi apoi apare realitatea…

Se întămplă…la unii mai rar, la alţii mai des…dar se întămplă. Da. Se întămplă să rămânem fără cuvinte. Poate pentru un simplu cuvânt, un simplu gest, un anumit comportament, o melodie, o poezie…poate pentru o simplă prezenţă…

Simţi?Nu. Nu te mai gândi la nimic. Lasă-le pe toate la o parte, măcar pentru o clipă. Stai şi ascultă. Ascultă fiecare bataie de inimă. Ascultă fiecare respir. Ascultă cum liniştea e de partea ta. Ascultă inima ta. Ascultă ce-ţi şopteşte. Ea ştie cel mai bine ce se află în lăuntrul tău. Ascult-o. Înţelege-o. Ai grijă de ea.

Reuşeşti să vezi ce e în inima ta? Poate că sunt atâtea vise ce vrei să fie împlinite. Atâtea speranţe de care te legi. Atâtea dorinţe… şi atâtea sentimente ce vrei să externezi…
Sunt atâtea in ea încât uneori îţi vine să laşi totul, să uiţi şi să te ascunzi. Totuşi este ceva care te face să mergi mai departe. Dorinţa de a lupta pentru ele. Pentru visurile tale. Pentru dorinţele tale. Pentru acele lucruri ce-ţi aşează un zâmbet pe faţă şi te fac cel mai fericit. Lucrurile acelea ce te fac să te simţi bine.
Lupta! Cine stie? Poate intr-o zi va deveni realitate. Crede.

Ca şi fetele… când sunt mici. Visul lor e să fie nişte prinţese adevărate. Să locuiască într-un castel, să aibă cele mai frumoase rochii. Să fie cele mai frumoase, aranjate. Viaţa lor să fie un vis. Să fie o poveste minunată. Iar la sfârşit să apară şi prinţul…dar uite că…puff!…şi apare realitatea.

Realitatea e mult mai dură. E reală. E adevărată. Dar şi ea…oricăt de grea poate să pară uneori…e atât de frumoasă…încât ajunge să te lase fără cuvinte. Aşa cum m-a lăsat şi pe mine această melodie. Când am auzit-o nu am mai spus nimic. Am tăcut şi am realizat că şi tăcerea e artă. Adevărul e că m-a făcut mai mult să sper. M-a făcut să meditez. Poate că m-a şi încurajat.

Ţi-o las şi ţie…

Te iubesc

Azi e ziua ta.
Acum 15 ani în urmă te-ai născut şi ai facut-o pe mama ta cea mai fericită. Nuştiu cum să-ţi explic dar nu ai facut-o doar pe ea fericită ci…şi pe mine şi pe toţi cei care îţi vor binele.
Ne cunoaştem de când eram mici. Suntem amandouă din Rădăuţi. Eu sunt născută pe 4 ianuarie, iar tu pe 5. Este doar un an de diferenţă între noi dar…suntem atât de legate.
Eşti o binecuvântare pentru mine. Îţi mulţumesc pentru fiecare moment ce l-am petrecut împreună.
De mici ne înţelegeam perfect. În fiecare vară veneai acasă la mine şi stăteai săptămâni întregi iar când era vorba să pleci acasă, faţa ta se întrista…şi nu doar a ta. Ne jucam şi ne supăram una pe cealaltă dar de fiecare dată ne împăcam dupa 2-3 minute.
Am crescut împreună.
Mulţumesc pentru că de multe ori m-ai încurajat şi m-ai susţinut. Mulţumesc pentru fiecare cuvânt frumos pe care mi l-ai spus. Mulţumesc pentru fiecare îmbrăţişare pe care mi-ai dat-o. Mulţumesc pentru tot ce ai facut până acuma.
Să nu uiţi niciodată să zâmbeşti, să păstrezi în inima ta acea fericire ce doar El ţi-o poate da. Să nu uiţi să iubeşti…chiar şi atunci când e greu de iubit. Iartă. Suportă. Fii aşa cum vrei tu să fii, aşa cum vrea El. Fii o lumină. Fii o speranţă.
Te iubesc şi n-am decât să mulţumesc pentru că eşti o prietenă foarte bună.
La mulţi ani fericiţi! Să stai alâturi de El şi sa-L iubeşti. El te face fericită, împlinită.

2011…Ai fost special

2011…pleci şi tu…parcă ieri începeai.
Să ştii că ai fost cu adevărat un an foarte special. Am învăţat multe, am crescut şi am înţeles un pic mai mult din mine. Am realizat că timpul nu se opreşte dar fuge, zboară…La un moment dat îmi dau seama de unele greşeli pe care le-am facut. Atunci când vroiam să mângâi pe cineva cu şoapte din inima, şi n-am facut-o. Atunci când vroiam să fac un cadou, şi am uitat. Atunci când am vrut să umplu golul unui suflet cu simpla mea prezenţă şi n-am reuşit. Atunci când am spus că îmi voi face mai mult timp pentru El, şi nu l-am găsit. Atunci când n-am avut curajul să iert. Atunci când n-am avut curajul să zâmbesc chiar şi dacă mă durea. Atunci când am greşit totul fără să-mi dau seama. O trecut…
Acuma? Acuma mulţumesc. Da. Mulţumesc Domnului că sunt în viaţă, că am o casă în care să locuiesc şi o familie care mă iubeşte. Mulţumesc prietenilor mei care au fost alături de mine şi în care mi-am pus toată încrederea. Mulţumesc pentru fiecare clipă în care am plâns sau am râs. Mulţumesc acelor persoane ce mă susţin şi se roagă pentru mine. Mulţumesc acelora ce au încredere în mine şi ştiu că se pot baza. Mulţumesc acelora ce citesc blogul acesta. Mulţumesc acelora ce mă apreciază. Mulţumesc, sincer, vă mulţumesc! Fiţi binecuvântaţi. Sper că anul care vine, să fie un an mai bun, mai plin de zâmbete, şi mai special.
Ce ziceţi să fim mai sensibili, mai tari şi mai sentimentali?

Ca un film

Dacă viaţa ar fi un film, cred că toţi am trăi filmul nostru în modul cel mai frumos care poate exista. Cred că am scrie o poveste diferită. Deosebită. Cred că am crea situaţii nu atât de dificile, situaţii pe care le-am suporta. Ar fi totul mai simplu dacă viaţa, intr-adevăr, ar fi un film…Dar asta nu ar mai însemna Viaţă! Asta înseamnă să traieşti iluzii, să crezi ceva ce nu se va întămpla niciodata, să-ţi faci planuri şi să realizezi că nu v-or deveni o realitate.

Viaţa e tot ce ai mai scump. Preţuieşte-o! E un dar. N-o distruge! Viaţa înseamnă fericire. Durere. Speranţă. Dragoste. Viaţa îţi numără fiecare bătaie de inimă, fiecare respir ce-l faci, fiecare clipă în care rămăi fără cuvinte. Viaţa nu se poate compara cu altceva. Poate cu film. Dar…filmul trebuie să fie real.
Uneori ne încurajăm şi ne spunem că viaţa bate filmul, că viaţa e mai frumoasă si că trebuie trăită aşa cum este ea. Uneori, însă, ne-am dori ca viaţa să fie mai “uşoară”. Fără atâtea probleme, dezamăgiri, greutăţi.
Câteodată viaţa e prea grea, ca s-o trăim singuri. Avem nevoie de un sprijin, de cineva care să ne ajute să mergem mai departe. Cineva să ne ridice şi să ne spună: “viaţa trebuie trăită, aşa cum ştii tu, în felul pe care tu-l cunoşti. Trăieşte-ţi viaţa si nu lăsa pe nimeni s-o trăiască in locul tău. Alege tu. Ia tu, deciziile care te fac ferict. Ai valoare. Ai o viaţă, ai totul. Eşti un zâmbet, o lacrimă de fericire pentru Cineva. Încearcă să priveşti viaţa ca un film în care tu să fii personajul principal, te vezi şi observi că tot binele pe care l-ai făcut cândva…va fi răsplatit! Încearcă să fii o schimbare pentru lumea aceasta. Încearcă să oferi fără să aştepţi ceva în schimb. Învaţă să traieşti fiecare clipă şi să te bucuri de ea. Nu şti când se va repeta un moment ca acesta!”
Ai o viaţă, demonstrează că eşti cel mai fericit, pentru ca o ai. Unii n-au privilegiul âsta. La unii, viaţa ii se ia de mici. Trist. Fiecare are dreptul să traiască. Să aibă o viaţă. Să zămbească şi să iubească.

…Pentru că “măine” va fi mai bun, eu o să fiu o persoana mai bună…O să fiu ca un film frumos care lasă pe toţi fără cuvinte…

De ce rosteşti versuri sublime când vocea sufletului iţi e atât de raguşită?

Când a fost ultima dată când ai făcut un cadou? Când ai făcut pe cineva să zâmbească? Când a fost ultima dată când ai schimbat ziua cuiva, intr-o zi mai frumoasă?

Dragii mei. Noi, oamenii, avem privilegiul de a avea sentimente şi nu putem fugi de ele. Câteodată suntem zgârciţi în a oferi, ne place ca ceilalţi să facă ceva pentru noi. Ne place când suntem importanţi pentu cineva anume, ne place atunci când suntem băgaţi în seamă şi toată atenţia este asupra noastră. Cui nu-i place?
Uităm că şi noi trebuie să oferim. Orice. Dragoste, speranţă, pace, siguranţă. Orice. Uităm, pentru că toţi tânjim să fim iubiţi. Avem nevoie de dragostea celorlalţi.
Când ţinem la cineva şi ne este frică să-l pierdem, oare i-am demonstrat dragostea noastră? I-am demonstrat că e o persoană minunată şi plină de farmec?I-am arătat că pe pamantul acesta nu mai este nimeni ca acel cineva?
Dese ori vedem doar defectele intr-o persoană. De ce sa nu o înălţăm prin complimente şi aprecieri? Poate, văzănd acest lucru, oameni se vor schimba. De ce să nu fii tu diferit de ceilalţi şi să le arăţi câtă bunătate poate exista?
Când am scris ultima dată ceva pentru cei dragi? Cănd le-am spus ceva drăguţ? Niciodată nu e prea târziu.

Uneori se întâmplă să întălneşti persoane care ştiu să-şi vadă doar de propriul interes care până la urma urmei te vor dezamăgi, întrista şi descuraja. Îţi vor rosti versuri sublime, când vocea sufletului lor o sa fie atât de răguşită…
De ce să fim astfel de persoane când avem dreptul să fim mai buni?
Haideţi să rostim versuri sublime, din tot sufletul, din toată inima. Doar aşa vom încălzi pe cineva, încuraja şi mai presus de toate, putem fi o binecuvântare!
Caută fericirea personală şi vei avea ce să împărtăşeşti şi celor din jur.

Dedicatie pentru tine

îţi scriu.

Tu, eşti Cel care îmi cunoaşte gândul, şti ce e ascuns în sufletul meu, îmi şti tainele inimii…pur şi simplu…Tu şti cine sunt!
Eu m-am nascut din iubire. Sentimentul cel mai adânc, frumos, real, superb. Singurul care te face să visezi. Iubirea? Nu stiu să o descriu. E ceva ce merge dincolo de imaginaţia mea. Ştiu că ea este sensul vieţii. Ştiu că fără iubire nu putem trăi. Ştiu că orisicât de greu ar fii, nimeni şi nimic nu ne poate interzice să iubim! Iubirea nu se poate descrie. E un mister. Iubirea e Dumnezeu. Iubirea adevarata e El.

Tu, eşti acel Cineva care mă ia de mână, o ţine tare şi eşti Cel care nu o va lăsa niciodată.
Mă sprijineşti. Ţii cu mine. Mă inţelegi. Mă încurajezi şi îmi spui că nu trebuie să renunţ la visele mele. Ştiu că exişti. Ştiu că-ti pasă de mine. Stiu că in lumea aceasta…Tu vei fii prezent mereu…pentru mine. Faci parte din viaţa mea. Ai intrat în inima mea.

Tu, îmi demonstrezi in fiecare zi ce înseamnă sa iubeşti. Eşti Singurul pentru mine. Tu eşti TU. Te respect şi Te iubesc. Eşti Acel cineva pentru care se merită să lupt.
Am nevoie de Tine: când sunt descurajată, Tu să ma faci sa zâmbesc; atunci când lumea uita de mine, Tu să fii prezent si să mă umpli de Tine; am nevoie de Tine chiar şi atunci când sunt fericită, Tu să fii fericit…impreuna cu mine. Eşti special. Eşti unic. Eşti Cel mai preţios.

Nu, nu merit. Nu merit aşa multe. Dar Tu…Tu eşti atât de bun cu mine. Nu eşti un vis. Eşti o realitate.
Ştiu ca…oriunde ai fi, oriunde Te-ai găsi, Te gandeşti şi la mine. Pentru tot ce faci nu am decât să-Ţi mulţumesc!

El, ar fi în stare să facă orice ca să te vadă fericit. Tu ai fi? Să-i vezi măcar un zâmbet?

Estera

Azi e ziua ei. De ieri ma gandeam la ce sa-i scriu, la ce sa-i fac cadou, si uite ca azi am avut ideea de a scrie un articol despre ea.
Estera e de varsta mea, 15 ani, si pot zice despre ea ca e una din cele mai bune prietene ale mele. Ne-am cunoscut la biserica acum sapte ani. Eram mici si ne duceam in fiecare duminica la grupa de copii. Din start, nu ne-am prea bagat in seama. Nu am fost legate de la inceput. Prietenia aceasta o crescut pe parcursul anilor. Cand am devenit mai mari am inteles mai multe lucruri, si mai ales…am crescut.
La baza prieteniei noastre este increderea, ne incredem una in cealalta. Ne ajutam cand avem nevoie una de cealalta. Ea este alaturi de mine chiar si atunci cand lucrurile nu merg cum doresc sa mearga. Ne vrem bine. Radem. Ne distram. Ma asculta atunci cand am nevoie de ea. Ma iubeste, cu toate calitatiile si defectele mele. E o persoana minunata. E timida, la inceput, dar dupa, devine “crazy” ca mine. E o persoana directa si sincera. Are ideile ei si nu se lasa influentata. E frumoasa si dulce. E unica si n-am decat sa-i multumesc ca exista.
La multi ani, frumoasa mea! :*

Cosmin.

Am inceput sa vorbesc cu el pe data de 28 ianuarie 2011. Il stiam de ceva vreme in urma. Dar niciodata nu l-am bagat in seama. Binenteles, nici el pe mine. Ne vedeam cateodata, dar eram straini unul fata de celalat. Dupa cateva zile, am inceput sa vorbim prin mesaje. Aveam in mine dorinta de-al cunoaste. Si sper ca si el gandea asta.
Vorbeam aproape in fiecare zi. Nu ma saturam niciodata. Aveam mereu zambetul pe buze, incat si parintii mei se bucurau sa ma vada asa de fericita.
Cu timpu’, l-am cunoscut. Am observat ca nu e ca toti ceilalti. Am vazut in el niste calitati ce niciuna din persoanele pe care le cunosc au: sensibilitatea si sinceritatea. M-au impresionat. Nu credeam ca o sa gasesc o persoana care-mi seamana din punctul asta de vedere.
Nu cred ca am ras niciodata in viata mea asa de mult. Glumeam si radeam. Eram “dusi”.
M-a ajutat atunci cand aveam nevoie. M-a incurajat de atatea ori cand eram trista sau descurajata. Mi-a amintit sa zambesc, chiar si atunci cand nu reuseam.
Am avut o discutie cu el, dar ne-am impacat, chiar in aceeasi zi. Si dupa discutia asta, mi-a aratat care e problema mea. Ceva ce nimeni o facut vreodata.
Cum sa nu recunosc ca persoana aceasta, Cosmin, a lasat o amprenta in viata mea?
Nu mi-am imaginat vreodata sa vorbesc cu el. Si uite. Greseam.
Am scris pe acest blog despre el pentru ca, chiar aseara m-o intrebat : “si mie cand imi dedici ceva pe blogul ala ??=)))”. Eu am luat-o ca o gluma, dar apoi m-am gandit….de ce nu?
Si iata. Scriu ceva pentru un prieten de-al meu. Nu un prieten oricare. Un prieten special, cel mai special.
Ceea ce imi place cel mai mult la el e faptul ca zambeste. Nu mi s-a intamplat sa-l vad suparat. E optimist, bine dispus, disponibil, sincer, adevarat…
Nu sunt ca el. Suntem diferiti. Dar avem tot cate ceva in comun.
Cateodata, imi spunea sa ascult cantarea ce mi-o dadea. Si da…ramaneam fara cuvinte. Asa de multe o facut in asa putin timp, 3 luni…Ma intreb daca ce am facut eu pentru el e deajuns, destul. Nu vreau sa-l dezamagesc. Nu vreau sa ies din viata lui, dac-am intrat vreodata… Sunt sigura de un lucru: eu nu vreau ca el sa iese din viata mea. Am invatat multe de la el, si vreau sa invat. Vreau ca sa ma vada ca, cresc inspre bine, si intr-o zi sa fie fericit de ceea ce sunt. Vreau sa las o amprenta in viata lui si sa fiu o persoana pe care se poate baza, in care sa se increada. Eu am incredere in el. Ii vreau bine. M-a facut sa ma simt bine, mereu. Nu vreau sa fiu o prietena…vreau sa fiu o prietena speciala.
Nu pot sa cred ca tin asa de mult la o persoana, dupa asa de putin timp. E incredibil.
Asta e ceea ce gandesc, ar fii culmea sa mint. Si acuma…cu ajutorul Domnului nu mai suntem straini unul fata de celalalt.

Hugs :).